<>

Organismul uman, starea de boala si medicamentele

Organismul uman este un ecosistem al carui echilibru este mentinut prin auto-reglaje foarte fine ce au un potential de revenire la “linia de plutire” impresionant de mare. Celula hepatica in speta are unul din cele mai mari potentiale de regenerare dintre toate celulele organismului. Totusi, atacul distructiv pe care noi il dam impotriva propriului nostru corp fizic printr-un stil de viata nesanatos in fruntea caruia se afla o alimentatie necorespunzatoare este cu mult mai mare decat ne putem imagina, este gigantic! Asa ca intr-un final sistemele de homeostazie ale organismului sunt depasite si apar primele simptome ale bolii. Trebuie sa stim insa ca in acel moment organismul nostru sufera deja de mult si este ajuns la capatul puterilor, cu rezervele epuizate. De aceea, ce va face el in primul rand va fi sa isi refaca rezervele strategice si de abia apoi, avand resursele necesare la indemana, va trece la reechilibrarea serioasa a ecosistemului. Asa se explica de ce, in afectiunile cronice grave, e nevoie sa treaca un timp de cel putin cateva luni de tratament naturist pana sa se vada ameliorari importante ale simptomelor. In plus trebuie sa stim ca pentru refacerea unor structuri atat de complicate si minunate cum sunt tesuturile si organele umane e nevoie de mult timp pana ce “lucratorii interni” sa reuseasca sa reconstruiasca ceva ce noi am distrus in ani de zile de viata necumpatata.

Cu cat unei boli i-a trebuit mai mult timp pentru a se instala si manifesta, cu atat mai mult timp e nevoie sa treaca pana la remisiunea simptomelor ei. Este o treaba de proportionalitate.

Atentie la medicamentele alopate, chimice, de sinteza! Cea mai mare parte din ele functioneaza pe sistemul mascării. In loc sa trateze si sa repare defectiunea, ele o maschează. Mult mai multe decat cele declarate oficial ca medicamente simptomatice (trateaza doar simptomele bolii, nu si boala in sine) actioneaza de fapt foarte asemanator si totul este lasat pe seama organismului. Asa ca, chiar daca nu se spune mereu, tot organismul este cel care se repara singur. Prin urmare ceea ce ar fi judicios de facut ar fi sa incercam sa-l ajutam cat putem de mult si nu sa ne multumim sa ne autopacalim la nesfarsit cu medicamente simptomatice.
Cum il putem ajuta? Furnizandu-i resursele preferate si asigurandu-i climatul propice pentru refacere. Imbratisand un stil de viata sanatos.
Ce inseamna un stil de viata sanatos?

Este foarte greu de rezumat in cateva cuvinte. Am scris o lucrare de diploma pe acest subiect si as putea continua sa scriu mult si bine. Totusi:
« Stilul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, grup, colectivitate dar dintr-o perspectiva intern-structurala si normativa. Prin analiza stilului de viata, psihologia sociala cauta sa identifice un principiu generator de unitate in pluralitatea manifestarilor concrete ale vietii individuale. Stilul de viata consta in trasaturile particulare ale psihologiei, comportamentului si habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare fata de lume, reliefand, in fiecare caz in parte, alte invariante, accentuate in structurile vietii cotidiene »[1].
Incercand sa concretizam putin, cel mai adesea prin stil de viata se intelege : alimentatia, managementul stresului, exercitiul fizic, obiceiurile si comportamentele vicioase. Sunt inglobate aspecte care tin de munca, recreere, viata de familie, solutionarea problemelor si multe altele.
Din perspectiva specialistilor americani, in SUA, stilul de viata contribuie in mare masura la 7 din 10 din cauzele ce conduc la deces.
Desi nu toate componentele stilului de viata se situeaza sub controlul individului, toti oamenii abordeaza tipuri de stiluri de viata care le afecteaza in mod direct sanatatea si bunastarea.

Prin cele exprimate dorim sa ajutam la identificarea alternativelor in momentul luarii deciziilor sau in desemnarea obiectivelor care pot avea un impact pe termen scurt si lung asupra sanatatii.

[1] Constantin Gorgos, Dictionar de psihiatrie