Articol scris de:
R. Macovei - Prof. univ. dr., Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare; Catedra de Toxicologie, Farmacologie Clinică şi Psihofarmacologie, U.M.F. “Carol Davila” Bucureşti; şef secţie ATI II - Toxicologie Clinică
Anna Gheorghiu - Dr. ing., Consilier Centrul IMEDIS pentru România
Organismul uman reprezintă un câmp electromagnetic care poate transmite şi recepţiona oscilaţii magnetice. Corpul omenesc emite diferite oscilaţii, celulele, ţesuturile şi organele având fiecare propriile oscilaţii specifice. Aceste oscilaţii formează împreună spectrul total de oscilaţie al fiecărui individ.
Tiparele energetice ale corpului pot fi modificate de boală, infecţie, toxină sau radiaţii.
Articolul de faţă oferă noţiuni ale medicinei energo-informaţională care este recunoscută şi anunţată ca o direcţie prioritară, pentru rezolvarea diferitelor condiţii patologice.
Aplicarea terapiei cuantice într-un şir de afecţiuni, permite reducerea considerabilă a preparatelor medicamentoase inclusiv până la anularea acestora. În cazul în care este necesară chimioterapia intensă, de exemplu, în oncologie, terapia cuantică reduce considerabil acţiunea nocivă a preparatelor asupra organismului pacientului. Analiza preliminară indică faptul că în medie cei care şi-au ameliorat considerabil starea de sănătate după terapia cuantică constituie 70-90% comparativ cu 5-70% în lotul de control, fapt ce indică o eficienţă mai înaltă, de circa 20%. Un alt indicator al eficienţei poate fi reducerea numărului de zile – pat, de aflare a bolnavului în staţionar, cu circa 3-5 zile în comparaţie cu controlul. Aceasta are un efect socio-economic considerabil.
Organismul uman reprezintă un câmp electromagnetic care poate transmite şi recepţiona oscilaţii magnetice. Corpul omenesc emite diferite oscilaţii, celulele, ţesuturile şi organele având fiecare propriile oscilaţii specifice. Aceste oscilaţii formează împreună spectrul total de oscilaţie al fiecărui individ. Tiparele energetice ale corpului pot fi modificate de boală, infecţie, toxină sau radiaţii. La acţiunea diferiţilor agenţi patogeni cât şi la îmbolnăvirea organismului din cauze interne sau externe, apar oscilaţii electromagnetice (diferite faţă de starea de sănătate), numite oscilaţii patologice.
Oscilaţiile specifice organismului sănătos - armonice, cât şi cele patologice pot fi înregistrate prin măsurarea fină a punctelor de pe meridianele energetice. Această metodă a fost denumită BIOREZONANŢĂ.
BIORE ZONANTA , reprezintă metoda de inregistrare a oscilaţiilor specifice organismului sănătos (armonice), dar şi a oscilaţiilor specifice organismului bolnav (patologice) prin măsurarea fină a punctelor de pe meridianele energetice (nadisuri).
Primele studii raportate sunt inregistrate in 1897, dar abia in 1947, soţii Kirlian au descoperit rezistenţa electrică a organismului. In 1947 soţii Kirlian, au descoperit că mediul biologic asupra căruia se aplică un curent de foarte inaltă tensiune şi intensitate scăzută nu permite acestui curent să treacă uniform. In 1954 Dr.Reinhold Voll, un medic din PALOCHINGEN, a măsurat prin electro-acupunctură (organometru Voll) rezistenţa organelor şi sistemelor umane la trecerea unui curent continuu de 1.28 V prin aplicarea unui voltaj minimal intre 2 electrozi pentru a obţine trecerea curentului fără a modifica sistemele biologice. Lucrările lui Voll au fost corectate şi publicate in 1986 de către Fritz Albert Popp, un expert de renume mondial de la Centrul de Biofizică din Kaiserslautern, Germania. Voll a putut măsura rezistenţa organelor şi sistemelor la oameni. Rezistenţa se intindea intre 2 şi 1000 Kohmi. Un individ sănătos, in echilibru homeostatic, avea valori de 100 Kohmi pe ramura de măsurare, cu limite intre 140 şi 94 Kohmi. Orice creştere a rezistenţei indica un proces de hiporeactivitate sau hipofuncţie, iar orice scădere a rezistenţei indica fie un proces iritativ fie un proces inflamator sau intoxicaţie. Dr. Raymond Damadian, matematician şi biofizician in cadrul Centrului Medical al New York State University, a studiat rezonanţa magnetică a protonilor din molecula de apă din celulele vii (timpul de relaxare a protonilor, cu privire la legăturile hidrostatice H+/OH-). El a demonstrat că atunci cand au devenit parte a unei celule canceroase, aceşti protoni au avut un timp de relaxare diferit faţă de al acelora din ţesuturile sănătoase.
Terapia prin biorezonanţă permite folosirea la maxim in direcţia dorită şi necesară a rezervelor organismului uman.
Pentru a se putea inţelege mai bine problema şi bazele biorezonanţei şi multirezonanţei, cateva puncte din poziţiile fundamentale ale Doctrinei Medicinei Integrative (adoptate la al II-lea Congres Internaţional de Medicină Integrativă ţinut in Rep. Cipru – Paphos 1998), trebuie amintite:
1. Omul, in calitate de obiect biologic reprezintă prin sine un complex organizat al unităţilor legate funcţional, a căror interacţiune realizează susţinerea viabilităţii in condiţii schimbabile.
2. Omul este un sistem biologic deschis, adică intre acesta şi mediul ambiant sau prin mediul inconjurător se realizează un schimb continuu al materiei, energiei şi informaţiei.
3. Cel mai important factor de recepţionare a influenţei energo-informaţionale este fenomenul de rezonanţă, in concordanţă cu care diferite structuri, molecule, organoide, celule, organe şi organismul in totalitate, reacţionează selectiv la semnalele unor anumite frecvenţe.
4. Principiul de bază a studierii entităţii sistemului in medicina integrativă constă in combinarea cercetării diferenţiate a subsistemelor cu cercetarea integrativă.
Terapia se efectuează cu ajutorul oscilaţiilor electromagnetice in diapazonul de 10 – 500.000 Hz, specific pacientului insuşi, ce se prelevează la nivelul epidermei lui, se prelucrează şi se returnează organismului.
In procesul terapeutic, pacientul şi aparatul formează un circuit inchis (contur) de reglare adaptativă, ce permite organismului utilizarea propriilor resurse pentru revenirea la starea de homeostază fiziologică. Prin aceasta se oferă posibilitatea de a inregistra spectrele de frecvenţă evidenţiate ale oscilaţiilor patologice şi fiziologice pe diverse suporturi de informaţie apa, granule homeopatice, s.a. şi de a le utiliza in terapia ulterioară. Programul oferă posibilitatea modulării pe scară largă a parametrilor, a regimului şi a strategiilor in terapia de biorezonanţă. Fizicienii şi medicii au descoperit că oscilaţiile electromagnetice controlează şi reglează toate procesele activităţilor vitale in organismul uman.
Intregul spectru al oscilaţiilor electromagnetice ale pacientului, care include combinarea tuturor oscilaţiilor din atomi, moleculele, ţesuturile, organele şi sistemele sale de organe, reprezintă doua tipuri de vibraţie:
1. Oscilaţiile fiziologice (“armonice”) sunt acele vibraţii care sunt rezultate din organele sănătoase.
2. Oscilaţiile patologice (“nearmonice”) sunt acele vibraţii (dereglarea armoniei frecvenţiale) care sunt rezultate din organele bolnave sau din diferiţi factori patologici; poate să fie vorba despre virus sau infecţie bacteriologică, influenţa negativă a mediului inconjurător etc.
Astfel, organismul uman produce şi oscilaţii electromagnetice, care nu sunt caracteristice corpului uman.
Dacă balanţa armonică dintre oscilaţiile fiziologice (armonice) şi cele patologice (nearmonice) este ruptă, apare un blocaj de informaţie, energetic, care incepe să producă reacţii patologice. In aceste cazuri cand mecanismele de proprie reglare din organism nu sunt capabile să lupte impotriva oscilaţiilor patologice, procesele patologice apar, iar boala se declanşează.
Terapia de biorezonanţă (BRT) este o terapie de corectare a funcţiilor corpului sub influenţa oscilaţiilor electromagnetice ce au parametrii strict determinaţi, răspunzand unei frecvenţe anume a spectrului undelor acustice. Ideea metodei BRT, de folosire a oscilaţiilor (vibraţiilor) electromagnetice slabe (joase), la pacient, a fost iniţial pronunţată şi demonstrată ştiinţific de F. Morell (1977). In condiţii fiziologice normale ale organismului, de sincronizare relativă a diferitelor procese oscilatorii (vibraţionale), atunci cand apare condiţia patologică, se pot observa dezechilibre ale proceselor oscilatorii. Acest lucru poate fi observat in dezechilibrul ritmurilor proceselor fiziologice de bază. Ideea principală de aplicare a rezonanţei in medicină este că prin selecţie corectă a frecvenţei, influenţa medicală (electromagnetică), să fie posibilă prin amplificarea normală (fiziologică) şi atenuarea oscilaţiilor (vibraţiilor) patologice ale corpului uman.
Astfel, influenţa biorezonanţei poate fi direcţionată atat pentru neutralizarea patologicului cat şi pentru
restaurarea oscilaţiilor fiziologice dereglate in timpul oscilaţiilor patologice.
Sistemul terapiei de multirezonanţă permite
1. efectuarea electroterapiei
2. terapia magnetică in infraroşu şi cromatică
3. terapia de inducţie cu ajutorul a 90 de programe, utilizand spectrul de frecvenţă al undelor spectrului creierului uman: alfa, beta, teta şi delta
4. efectuarea diagnosticului
5. efectuarea a diferite tipuri de terapie cromo, acustică
Concluzii
Trebuie menţionat că in majoritatea publicaţiilor terapia cuantică era utilizată in calitate de important factor in componenţa terapiei complexe in imbinare cu alte metode, in special medicamentoase, şi mai rar sub formă de monoterapie. In aceste publicaţii sunt menţionate numărul grupelor de bază şi de control ale pacienţilor, similare după indicatorii de varstă şi sex şi după caracterul imbolnăvirilor pentru a obţine rezultate de tratament statistic. Totodată, in grupele de bază a fost aplicată terapia cuantică, iar in cele de control au fost aplicate metodele tradiţionale (in special medicamentoase) fără terapia cuantică. In majoritatea absolută a articolelor este indicată utilizarea terapeutică a aparatelor de terapie cuantică polifactor de tipul RIKTA, MILTA, IMEDIS, fabricate de MILTA-PKP GIT SATI şi IMEDIS. In alte publicaţii este indicată utilizarea aparatelor de alte serii, in special, lasere heliu-neonice. La ora actuală, medicina energo-informaţională este recunoscută şi anunţată ca o direcţie prioritară, iar pentru rezolvarea acestei probleme sunt atrase instituţii specifice de renume: in SUA – Academia de Ştiinţe şi Tehnologie din N.Y., Universitatea Harvard, in Rusia – Institutul Energetic de Stat (Universitatea Tehnică), Centrul "IMEDIS", Academia Medicală I.M. Secenov. In Ucraina deja s-a infiinţat Academia de Medicină Integrativă.
miercuri, 22 iulie 2009
vineri, 17 iulie 2009
Topurile lui Bojor
Într-o emisiune televizată academicianul Ovidiu Bojor, care studiază de peste 50 de ani efectele terapeutice ale plantelor, a fost provocat să alcătuiască câteva topuri- de plante medicinale, legume şi fructe care să nu lipsească din casa şi din alimentaţia nimănui.
Top 10 Plante medicinale
1. Muşeţel
2. Mentă
3. Salvie
4. Oregano/Măghiran/Şovârv (aceeaşi familie de plante)
5. Salcâm
6. Păducel
7. Ghinţură rădăcină
8. Chimion
9. Anason
10. Coada Şoricelului
Top 10 Legume
1. Usturoi
2. Ceapă
3. Sfecla roşie
4. Conopida
5. Varza
6. Pătrunjel
7. Morcov
8. Ţelină
9. Mărar
10. Ghimbir
Top 12 Fructe
1. Mere
2. Gutui
3. Prune
4. Pere
5. Struguri
6. Ananas
7. Papaya
8. Banane
9. Portocale
10. Lamâi
11. Grape-fruit
12. Mango
Aflându-se într-o stare excelentă la cei 85 de ani ai săi, i s-a cerut să enunţe şi regulile de respectat pentru o viaţă lungă şi frumoasă. Acestea ar fi:
Cele 7 reguli ale longevităţii
1. Regula 3x8 ore = 8 ore somn, 8 ore odihnă activă, 8 ore muncă intensivă
2. Optimism
3. Alimentaţie corectă
4. Cultivare mentală
5. Fără excese
6. Iubire faţă de Creator şi faţă de Creaţie
7. Să dăruieşti mai mult şi să pretinzi mai puţin
Mulţumim Acad. Dr. Ovidiu Bojor pentru aceste sfaturi şi pentru munca sa de o viaţă pusă în slujba stării de bine a oamenilor.
Top 10 Plante medicinale
1. Muşeţel
2. Mentă
3. Salvie
4. Oregano/Măghiran/Şovârv (aceeaşi familie de plante)
5. Salcâm
6. Păducel
7. Ghinţură rădăcină
8. Chimion
9. Anason
10. Coada Şoricelului
Top 10 Legume
1. Usturoi
2. Ceapă
3. Sfecla roşie
4. Conopida
5. Varza
6. Pătrunjel
7. Morcov
8. Ţelină
9. Mărar
10. Ghimbir
Top 12 Fructe
1. Mere
2. Gutui
3. Prune
4. Pere
5. Struguri
6. Ananas
7. Papaya
8. Banane
9. Portocale
10. Lamâi
11. Grape-fruit
12. Mango
Aflându-se într-o stare excelentă la cei 85 de ani ai săi, i s-a cerut să enunţe şi regulile de respectat pentru o viaţă lungă şi frumoasă. Acestea ar fi:
Cele 7 reguli ale longevităţii
1. Regula 3x8 ore = 8 ore somn, 8 ore odihnă activă, 8 ore muncă intensivă
2. Optimism
3. Alimentaţie corectă
4. Cultivare mentală
5. Fără excese
6. Iubire faţă de Creator şi faţă de Creaţie
7. Să dăruieşti mai mult şi să pretinzi mai puţin
Mulţumim Acad. Dr. Ovidiu Bojor pentru aceste sfaturi şi pentru munca sa de o viaţă pusă în slujba stării de bine a oamenilor.
duminică, 5 iulie 2009
joi, 2 iulie 2009
Organismul uman, starea de boala si medicamentele
Organismul uman este un ecosistem al carui echilibru este mentinut prin auto-reglaje foarte fine ce au un potential de revenire la “linia de plutire” impresionant de mare. Celula hepatica in speta are unul din cele mai mari potentiale de regenerare dintre toate celulele organismului. Totusi, atacul distructiv pe care noi il dam impotriva propriului nostru corp fizic printr-un stil de viata nesanatos in fruntea caruia se afla o alimentatie necorespunzatoare este cu mult mai mare decat ne putem imagina, este gigantic! Asa ca intr-un final sistemele de homeostazie ale organismului sunt depasite si apar primele simptome ale bolii. Trebuie sa stim insa ca in acel moment organismul nostru sufera deja de mult si este ajuns la capatul puterilor, cu rezervele epuizate. De aceea, ce va face el in primul rand va fi sa isi refaca rezervele strategice si de abia apoi, avand resursele necesare la indemana, va trece la reechilibrarea serioasa a ecosistemului. Asa se explica de ce, in afectiunile cronice grave, e nevoie sa treaca un timp de cel putin cateva luni de tratament naturist pana sa se vada ameliorari importante ale simptomelor. In plus trebuie sa stim ca pentru refacerea unor structuri atat de complicate si minunate cum sunt tesuturile si organele umane e nevoie de mult timp pana ce “lucratorii interni” sa reuseasca sa reconstruiasca ceva ce noi am distrus in ani de zile de viata necumpatata.
Cu cat unei boli i-a trebuit mai mult timp pentru a se instala si manifesta, cu atat mai mult timp e nevoie sa treaca pana la remisiunea simptomelor ei. Este o treaba de proportionalitate.
Atentie la medicamentele alopate, chimice, de sinteza! Cea mai mare parte din ele functioneaza pe sistemul mascării. In loc sa trateze si sa repare defectiunea, ele o maschează. Mult mai multe decat cele declarate oficial ca medicamente simptomatice (trateaza doar simptomele bolii, nu si boala in sine) actioneaza de fapt foarte asemanator si totul este lasat pe seama organismului. Asa ca, chiar daca nu se spune mereu, tot organismul este cel care se repara singur. Prin urmare ceea ce ar fi judicios de facut ar fi sa incercam sa-l ajutam cat putem de mult si nu sa ne multumim sa ne autopacalim la nesfarsit cu medicamente simptomatice.
Cum il putem ajuta? Furnizandu-i resursele preferate si asigurandu-i climatul propice pentru refacere. Imbratisand un stil de viata sanatos.
Ce inseamna un stil de viata sanatos? Este foarte greu de rezumat in cateva cuvinte. Am scris o lucrare de diploma pe acest subiect si as putea continua sa scriu mult si bine. Totusi:
« Stilul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, grup, colectivitate dar dintr-o perspectiva intern-structurala si normativa. Prin analiza stilului de viata, psihologia sociala cauta sa identifice un principiu generator de unitate in pluralitatea manifestarilor concrete ale vietii individuale. Stilul de viata consta in trasaturile particulare ale psihologiei, comportamentului si habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare fata de lume, reliefand, in fiecare caz in parte, alte invariante, accentuate in structurile vietii cotidiene »[1].
Incercand sa concretizam putin, cel mai adesea prin stil de viata se intelege : alimentatia, managementul stresului, exercitiul fizic, obiceiurile si comportamentele vicioase. Sunt inglobate aspecte care tin de munca, recreere, viata de familie, solutionarea problemelor si multe altele.
Din perspectiva specialistilor americani, in SUA, stilul de viata contribuie in mare masura la 7 din 10 din cauzele ce conduc la deces.
Desi nu toate componentele stilului de viata se situeaza sub controlul individului, toti oamenii abordeaza tipuri de stiluri de viata care le afecteaza in mod direct sanatatea si bunastarea. Prin cele exprimate dorim sa ajutam la identificarea alternativelor in momentul luarii deciziilor sau in desemnarea obiectivelor care pot avea un impact pe termen scurt si lung asupra sanatatii.
Organismul uman este un ecosistem al carui echilibru este mentinut prin auto-reglaje foarte fine ce au un potential de revenire la “linia de plutire” impresionant de mare. Celula hepatica in speta are unul din cele mai mari potentiale de regenerare dintre toate celulele organismului. Totusi, atacul distructiv pe care noi il dam impotriva propriului nostru corp fizic printr-un stil de viata nesanatos in fruntea caruia se afla o alimentatie necorespunzatoare este cu mult mai mare decat ne putem imagina, este gigantic! Asa ca intr-un final sistemele de homeostazie ale organismului sunt depasite si apar primele simptome ale bolii. Trebuie sa stim insa ca in acel moment organismul nostru sufera deja de mult si este ajuns la capatul puterilor, cu rezervele epuizate. De aceea, ce va face el in primul rand va fi sa isi refaca rezervele strategice si de abia apoi, avand resursele necesare la indemana, va trece la reechilibrarea serioasa a ecosistemului. Asa se explica de ce, in afectiunile cronice grave, e nevoie sa treaca un timp de cel putin cateva luni de tratament naturist pana sa se vada ameliorari importante ale simptomelor. In plus trebuie sa stim ca pentru refacerea unor structuri atat de complicate si minunate cum sunt tesuturile si organele umane e nevoie de mult timp pana ce “lucratorii interni” sa reuseasca sa reconstruiasca ceva ce noi am distrus in ani de zile de viata necumpatata.
Cu cat unei boli i-a trebuit mai mult timp pentru a se instala si manifesta, cu atat mai mult timp e nevoie sa treaca pana la remisiunea simptomelor ei. Este o treaba de proportionalitate.
Atentie la medicamentele alopate, chimice, de sinteza! Cea mai mare parte din ele functioneaza pe sistemul mascării. In loc sa trateze si sa repare defectiunea, ele o maschează. Mult mai multe decat cele declarate oficial ca medicamente simptomatice (trateaza doar simptomele bolii, nu si boala in sine) actioneaza de fapt foarte asemanator si totul este lasat pe seama organismului. Asa ca, chiar daca nu se spune mereu, tot organismul este cel care se repara singur. Prin urmare ceea ce ar fi judicios de facut ar fi sa incercam sa-l ajutam cat putem de mult si nu sa ne multumim sa ne autopacalim la nesfarsit cu medicamente simptomatice.
Cum il putem ajuta? Furnizandu-i resursele preferate si asigurandu-i climatul propice pentru refacere. Imbratisand un stil de viata sanatos.
Ce inseamna un stil de viata sanatos? Este foarte greu de rezumat in cateva cuvinte. Am scris o lucrare de diploma pe acest subiect si as putea continua sa scriu mult si bine. Totusi:
« Stilul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, grup, colectivitate dar dintr-o perspectiva intern-structurala si normativa. Prin analiza stilului de viata, psihologia sociala cauta sa identifice un principiu generator de unitate in pluralitatea manifestarilor concrete ale vietii individuale. Stilul de viata consta in trasaturile particulare ale psihologiei, comportamentului si habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare fata de lume, reliefand, in fiecare caz in parte, alte invariante, accentuate in structurile vietii cotidiene »[1].
Incercand sa concretizam putin, cel mai adesea prin stil de viata se intelege : alimentatia, managementul stresului, exercitiul fizic, obiceiurile si comportamentele vicioase. Sunt inglobate aspecte care tin de munca, recreere, viata de familie, solutionarea problemelor si multe altele.
Din perspectiva specialistilor americani, in SUA, stilul de viata contribuie in mare masura la 7 din 10 din cauzele ce conduc la deces.
Desi nu toate componentele stilului de viata se situeaza sub controlul individului, toti oamenii abordeaza tipuri de stiluri de viata care le afecteaza in mod direct sanatatea si bunastarea. Prin cele exprimate dorim sa ajutam la identificarea alternativelor in momentul luarii deciziilor sau in desemnarea obiectivelor care pot avea un impact pe termen scurt si lung asupra sanatatii.
<>
Organismul uman, starea de boala si medicamentele
Organismul uman este un ecosistem al carui echilibru este mentinut prin auto-reglaje foarte fine ce au un potential de revenire la “linia de plutire” impresionant de mare. Celula hepatica in speta are unul din cele mai mari potentiale de regenerare dintre toate celulele organismului. Totusi, atacul distructiv pe care noi il dam impotriva propriului nostru corp fizic printr-un stil de viata nesanatos in fruntea caruia se afla o alimentatie necorespunzatoare este cu mult mai mare decat ne putem imagina, este gigantic! Asa ca intr-un final sistemele de homeostazie ale organismului sunt depasite si apar primele simptome ale bolii. Trebuie sa stim insa ca in acel moment organismul nostru sufera deja de mult si este ajuns la capatul puterilor, cu rezervele epuizate. De aceea, ce va face el in primul rand va fi sa isi refaca rezervele strategice si de abia apoi, avand resursele necesare la indemana, va trece la reechilibrarea serioasa a ecosistemului. Asa se explica de ce, in afectiunile cronice grave, e nevoie sa treaca un timp de cel putin cateva luni de tratament naturist pana sa se vada ameliorari importante ale simptomelor. In plus trebuie sa stim ca pentru refacerea unor structuri atat de complicate si minunate cum sunt tesuturile si organele umane e nevoie de mult timp pana ce “lucratorii interni” sa reuseasca sa reconstruiasca ceva ce noi am distrus in ani de zile de viata necumpatata.
Organismul uman, starea de boala si medicamentele
Organismul uman este un ecosistem al carui echilibru este mentinut prin auto-reglaje foarte fine ce au un potential de revenire la “linia de plutire” impresionant de mare. Celula hepatica in speta are unul din cele mai mari potentiale de regenerare dintre toate celulele organismului. Totusi, atacul distructiv pe care noi il dam impotriva propriului nostru corp fizic printr-un stil de viata nesanatos in fruntea caruia se afla o alimentatie necorespunzatoare este cu mult mai mare decat ne putem imagina, este gigantic! Asa ca intr-un final sistemele de homeostazie ale organismului sunt depasite si apar primele simptome ale bolii. Trebuie sa stim insa ca in acel moment organismul nostru sufera deja de mult si este ajuns la capatul puterilor, cu rezervele epuizate. De aceea, ce va face el in primul rand va fi sa isi refaca rezervele strategice si de abia apoi, avand resursele necesare la indemana, va trece la reechilibrarea serioasa a ecosistemului. Asa se explica de ce, in afectiunile cronice grave, e nevoie sa treaca un timp de cel putin cateva luni de tratament naturist pana sa se vada ameliorari importante ale simptomelor. In plus trebuie sa stim ca pentru refacerea unor structuri atat de complicate si minunate cum sunt tesuturile si organele umane e nevoie de mult timp pana ce “lucratorii interni” sa reuseasca sa reconstruiasca ceva ce noi am distrus in ani de zile de viata necumpatata.
Cu cat unei boli i-a trebuit mai mult timp pentru a se instala si manifesta, cu atat mai mult timp e nevoie sa treaca pana la remisiunea simptomelor ei. Este o treaba de proportionalitate.
Atentie la medicamentele alopate, chimice, de sinteza! Cea mai mare parte din ele functioneaza pe sistemul mascării. In loc sa trateze si sa repare defectiunea, ele o maschează. Mult mai multe decat cele declarate oficial ca medicamente simptomatice (trateaza doar simptomele bolii, nu si boala in sine) actioneaza de fapt foarte asemanator si totul este lasat pe seama organismului. Asa ca, chiar daca nu se spune mereu, tot organismul este cel care se repara singur. Prin urmare ceea ce ar fi judicios de facut ar fi sa incercam sa-l ajutam cat putem de mult si nu sa ne multumim sa ne autopacalim la nesfarsit cu medicamente simptomatice.
Cum il putem ajuta? Furnizandu-i resursele preferate si asigurandu-i climatul propice pentru refacere. Imbratisand un stil de viata sanatos.
Ce inseamna un stil de viata sanatos?
Este foarte greu de rezumat in cateva cuvinte. Am scris o lucrare de diploma pe acest subiect si as putea continua sa scriu mult si bine. Totusi:
« Stilul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, grup, colectivitate dar dintr-o perspectiva intern-structurala si normativa. Prin analiza stilului de viata, psihologia sociala cauta sa identifice un principiu generator de unitate in pluralitatea manifestarilor concrete ale vietii individuale. Stilul de viata consta in trasaturile particulare ale psihologiei, comportamentului si habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare fata de lume, reliefand, in fiecare caz in parte, alte invariante, accentuate in structurile vietii cotidiene »[1].
Incercand sa concretizam putin, cel mai adesea prin stil de viata se intelege : alimentatia, managementul stresului, exercitiul fizic, obiceiurile si comportamentele vicioase. Sunt inglobate aspecte care tin de munca, recreere, viata de familie, solutionarea problemelor si multe altele.
Din perspectiva specialistilor americani, in SUA, stilul de viata contribuie in mare masura la 7 din 10 din cauzele ce conduc la deces.
Desi nu toate componentele stilului de viata se situeaza sub controlul individului, toti oamenii abordeaza tipuri de stiluri de viata care le afecteaza in mod direct sanatatea si bunastarea.
« Stilul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, grup, colectivitate dar dintr-o perspectiva intern-structurala si normativa. Prin analiza stilului de viata, psihologia sociala cauta sa identifice un principiu generator de unitate in pluralitatea manifestarilor concrete ale vietii individuale. Stilul de viata consta in trasaturile particulare ale psihologiei, comportamentului si habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare fata de lume, reliefand, in fiecare caz in parte, alte invariante, accentuate in structurile vietii cotidiene »[1].
Incercand sa concretizam putin, cel mai adesea prin stil de viata se intelege : alimentatia, managementul stresului, exercitiul fizic, obiceiurile si comportamentele vicioase. Sunt inglobate aspecte care tin de munca, recreere, viata de familie, solutionarea problemelor si multe altele.
Din perspectiva specialistilor americani, in SUA, stilul de viata contribuie in mare masura la 7 din 10 din cauzele ce conduc la deces.
Desi nu toate componentele stilului de viata se situeaza sub controlul individului, toti oamenii abordeaza tipuri de stiluri de viata care le afecteaza in mod direct sanatatea si bunastarea.
Prin cele exprimate dorim sa ajutam la identificarea alternativelor in momentul luarii deciziilor sau in desemnarea obiectivelor care pot avea un impact pe termen scurt si lung asupra sanatatii.
[1] Constantin Gorgos, Dictionar de psihiatrie
Criza de vindecare din curele naturiste de dezintoxicare
La inceperea unui tratament naturist si in special la initierea unei cure de dezintoxicare, cum este cea pe care o produce consumul de aloe apar diferite simptome sau senzatii neplacute, ce fac parte din asa zisa “criza de vindecare”, cum ar fi:
Gust amar – datorita dezintoxicarii, in special a ficatului
Diaree sau constipatie
Senzatia de balonare
Greata si uneori chiar voma
Acnee tranzitorie, mai ales dacă nu se consumă suficientă apă
Ameteli – datorata de exemplu reglarii tensiunii arteriale
Dureri in zonele bolnave- semn ca substantele active din produsul ingerat lucreaza in zona respectiva
Senzatie generala de rau
Toate aceste simptome arata ca substantele terapeutice isi fac efectul si de aceea nu trebuie oprită cura!
Nu trebuie sa va speriati- produsele naturale, alimentele pentru purificare, nu sunt precum medicamentele de sinteză chimică. Ele nu au efecte secundare sau adverse, nu sunt toxice, deci nu va pot face rau decat in masura in care un consum exagerat de lapte, apa si prune la aceeasi masa va induce o diaree tranzitorie.
Cu rabdare, veti constata ca, dupa un timp, aceste simptome dispar si starea generala se imbunatateste treptat si continuu. De asemenea veti remarca remisiunea problemelor de sanatate pentru care ati inceput cura in cauza şi chiar a altora la care nu v-aţi fi aşteptat - datorită purificării generale prin care a trecut întreg organismul.
Se recomandă să se facă cure periodice de dezintoxicare chiar daca nu aveţi probleme serioase de sănătate care să le impună. Vă veţi simţi mult mai bine, mai uşori, mai vioi şi veţi evita viitoare îmbolnăviri.
Cu incredere si rabdare veti reusi!
La inceperea unui tratament naturist si in special la initierea unei cure de dezintoxicare, cum este cea pe care o produce consumul de aloe apar diferite simptome sau senzatii neplacute, ce fac parte din asa zisa “criza de vindecare”, cum ar fi:
Gust amar – datorita dezintoxicarii, in special a ficatului
Diaree sau constipatie
Senzatia de balonare
Greata si uneori chiar voma
Acnee tranzitorie, mai ales dacă nu se consumă suficientă apă
Ameteli – datorata de exemplu reglarii tensiunii arteriale
Dureri in zonele bolnave- semn ca substantele active din produsul ingerat lucreaza in zona respectiva
Senzatie generala de rau
Toate aceste simptome arata ca substantele terapeutice isi fac efectul si de aceea nu trebuie oprită cura!
Nu trebuie sa va speriati- produsele naturale, alimentele pentru purificare, nu sunt precum medicamentele de sinteză chimică. Ele nu au efecte secundare sau adverse, nu sunt toxice, deci nu va pot face rau decat in masura in care un consum exagerat de lapte, apa si prune la aceeasi masa va induce o diaree tranzitorie.
Cu rabdare, veti constata ca, dupa un timp, aceste simptome dispar si starea generala se imbunatateste treptat si continuu. De asemenea veti remarca remisiunea problemelor de sanatate pentru care ati inceput cura in cauza şi chiar a altora la care nu v-aţi fi aşteptat - datorită purificării generale prin care a trecut întreg organismul.
Se recomandă să se facă cure periodice de dezintoxicare chiar daca nu aveţi probleme serioase de sănătate care să le impună. Vă veţi simţi mult mai bine, mai uşori, mai vioi şi veţi evita viitoare îmbolnăviri.
Cu incredere si rabdare veti reusi!
Evitaţi anti-perspirantele!
Alegeţi deodorante fără Aluminiu sau Parabeni!
La un seminar despre cancerul la san s-a pus întrebarea de ce cancerul de san este localizat in cele mai multe din cazuri la subsioara. Una din cauzele cancerului de san este folosirea anti-perspirantelor. Cum ? O anumita concentratie a toxinelor duce la mutatii celulare si anume cancer. Da, ANTI-PERSPIRANTUL. Majoritatea produselor de pe piata sint o combinatie anti-perspirant/deodorant, deci mergeti acasa si verificati. Deodorantul este bun, anti-perspirantul nu este bun. Iata de ce :
Corpul uman se foloseste de citeva zone pentru a elimina toxinele din corp, si anume: spatele genunchiului, spatele urechii, zona inghinala si subsioara. Toxinele sunt eliminate sub forma de transpiratie. Anti-perspirantul, asa cum ii indica clar si numele, inhiba transpiratia, impiedicand corpul sa elimine toxinele la subsioara. Aceste toxine nu dispar pur si simplu. Corpul le depoziteaza in schimb in nodulii limfatici de sub brat, din moment ce nu le poate elimina prin transpiratie. Aproape toate tumorile in cazul cancerului de san sunt localizate in sfertul sus-exterior al sanului, adica exact acolo unde se gasesc nodulii limfatici.
Barbatii sunt mai putin (dar nu deloc) expusi riscului de a face cancer de san datorita folosirii anti-perspirantului deoarece produsul ramane mai mult in parul axilar si nu este aplicat direct pe piele. Femeile care aplica anti-perspirantul imediat dupa depilare comporta un risc crescut de cancer la san, deoarece depilarea duce la mici rani, imperceptibile pe piele, ceea ce constituie o poarta de intrare a chimicalelor in zona subsioarei.
Deodorantele si antiperspirantele care contin aluminiu reprezinta un risc de Alzheimer (aluminiul patrunde in organism si ajunge la creier). S-a constat ca anumite substante continute de antiperspirante si deodorante (parabenii si aluminiul) se regasesc in tesuturile cancerigene ale sanilor. Ele patrund in organism si sunt stocate in aceste tesuturi cancerigene insa nu se poate spune daca ele conduc la aparitia cancerului. Nu se poate demonstra legatura lor cu declansarea cancerului. Patrunderea lor in organism este facilitata prin raderea parului de la subrat.
Anumite studii sustin ca nu blocarea glandelor sudoripare ar fi responsabila de aparitia cancerului la san, ci doar substantele continute de deodorante si antiperspirante, deci procesul in sine de impiedicare a transpiratiei nu conduce la cancer (altfel inclusiv remediile naturiste de stopare a transpiratiei - gen ceaiuri, spalaturicu bicarbonat etc. - ar trebui sa provoace cancer la san in aceeasi masura). Problema este substanta cu ajutorul careia se face stoparea transpiratiei: aluminiul (el blocheaza glandele sudoripare) sau parabenii care au fost gasiti prezenti in tesuturile cancerigene.
Motivul mirosului urat de transpiratie se datoreaza nu transpiratiei in sine. Substantele si lichidele eliminate prin porii pielii nu sunt urat mirositoare. Mirosul urat este provocat de actiunea care are loc intre bacteriile ce coexista in mod normal pe pielea noastra si sarurile eliminate prin transpiratie. Daca aceste bacterii n-ar exista, nici transpiratia n-ar fi urat mirositoare. Poate ca rezolvarea problemei mirosului urat de transpiratie se promoveaza un pic gresit. Accentul n-ar trebui sa cada pe impiedicarea transpiratiei, ci pe inlaturarea cat mai eficienta a bacteriilor ce"zac" pe pielea noastra. Solutia optima? Apa si sapun. Prin spalare,bacteriile sunt indepartate in mare parte de pe pielea noastra. In timpul dintre spalari, ele se inmultesc. Cu cat trece mai mult timp intre spalari, cu atat avem mai multe bacterii din acestea pe piele si ca urmare riscam sa mirosim mai urat.
Specialistii sustin ca sapunurile antibacteriene sunt o masura prea drastica de igiena care face mai mult rau decat bine: pe langa bacteriile ce traiesc pe pielea noastra, sapunurile antibacteriene distrug si o serie de celule ale pielii noastre, lucru deloc imbucurator. Nu uitati ca existenta anumitor bacterii (chiar daca tindem sa zicem "of, bacteriile sunt un lucru rau") este necesarapentru pielea noastra. Ele regleaza anumite procese ale corpului. Sterilizarea excesiva nu e un lucru bun. De aceea unii sustin ideea ca sapunurile antibacteriene nu-s prea indicate in igiena bebelusilor. Ii sterilizeaza prea tare, iar sistemul lor imunitar nu mai intra incontact cu anumite bacterii si astfel sistemul imunitar nu dezvolta capacitatea de a lupta impotriva unor boli (ex: astmul si alergiile).
O soluţie alternativă sau mai bine de completare la apa cu săpun este oferită de produsul Aloe Ever-Shield produs de firma Forever Living Products.
Acesta a fost conceput ţinându-se cont de informaţiile postate mai sus şi de aceea nu conţine nici aluminiu şi nici parabeni. Faţă de un deodorant sau antiperspirant obişnuit, acesta conţine mult mai puţine chimicale. Iată lista completă de ingrediente: propilen glicol, apă purificată, stearat de sodiu, gel stabilizat de aloe vera barbadensis, triclosan şi parfum.
Cine doreşte să-şi procure acest deodorant o poate contacta pe D-na Dragomir Mariana, Senior Manager al firmei producătoare şi distribuitoare, la numărul de telefon: 0745 156774
Produsul nu se găseşte în magazine sau farmacii.
Alegeţi deodorante fără Aluminiu sau Parabeni!
La un seminar despre cancerul la san s-a pus întrebarea de ce cancerul de san este localizat in cele mai multe din cazuri la subsioara. Una din cauzele cancerului de san este folosirea anti-perspirantelor. Cum ? O anumita concentratie a toxinelor duce la mutatii celulare si anume cancer. Da, ANTI-PERSPIRANTUL. Majoritatea produselor de pe piata sint o combinatie anti-perspirant/deodorant, deci mergeti acasa si verificati. Deodorantul este bun, anti-perspirantul nu este bun. Iata de ce :
Corpul uman se foloseste de citeva zone pentru a elimina toxinele din corp, si anume: spatele genunchiului, spatele urechii, zona inghinala si subsioara. Toxinele sunt eliminate sub forma de transpiratie. Anti-perspirantul, asa cum ii indica clar si numele, inhiba transpiratia, impiedicand corpul sa elimine toxinele la subsioara. Aceste toxine nu dispar pur si simplu. Corpul le depoziteaza in schimb in nodulii limfatici de sub brat, din moment ce nu le poate elimina prin transpiratie. Aproape toate tumorile in cazul cancerului de san sunt localizate in sfertul sus-exterior al sanului, adica exact acolo unde se gasesc nodulii limfatici.
Barbatii sunt mai putin (dar nu deloc) expusi riscului de a face cancer de san datorita folosirii anti-perspirantului deoarece produsul ramane mai mult in parul axilar si nu este aplicat direct pe piele. Femeile care aplica anti-perspirantul imediat dupa depilare comporta un risc crescut de cancer la san, deoarece depilarea duce la mici rani, imperceptibile pe piele, ceea ce constituie o poarta de intrare a chimicalelor in zona subsioarei.
Deodorantele si antiperspirantele care contin aluminiu reprezinta un risc de Alzheimer (aluminiul patrunde in organism si ajunge la creier). S-a constat ca anumite substante continute de antiperspirante si deodorante (parabenii si aluminiul) se regasesc in tesuturile cancerigene ale sanilor. Ele patrund in organism si sunt stocate in aceste tesuturi cancerigene insa nu se poate spune daca ele conduc la aparitia cancerului. Nu se poate demonstra legatura lor cu declansarea cancerului. Patrunderea lor in organism este facilitata prin raderea parului de la subrat.
Anumite studii sustin ca nu blocarea glandelor sudoripare ar fi responsabila de aparitia cancerului la san, ci doar substantele continute de deodorante si antiperspirante, deci procesul in sine de impiedicare a transpiratiei nu conduce la cancer (altfel inclusiv remediile naturiste de stopare a transpiratiei - gen ceaiuri, spalaturicu bicarbonat etc. - ar trebui sa provoace cancer la san in aceeasi masura). Problema este substanta cu ajutorul careia se face stoparea transpiratiei: aluminiul (el blocheaza glandele sudoripare) sau parabenii care au fost gasiti prezenti in tesuturile cancerigene.
Motivul mirosului urat de transpiratie se datoreaza nu transpiratiei in sine. Substantele si lichidele eliminate prin porii pielii nu sunt urat mirositoare. Mirosul urat este provocat de actiunea care are loc intre bacteriile ce coexista in mod normal pe pielea noastra si sarurile eliminate prin transpiratie. Daca aceste bacterii n-ar exista, nici transpiratia n-ar fi urat mirositoare. Poate ca rezolvarea problemei mirosului urat de transpiratie se promoveaza un pic gresit. Accentul n-ar trebui sa cada pe impiedicarea transpiratiei, ci pe inlaturarea cat mai eficienta a bacteriilor ce"zac" pe pielea noastra. Solutia optima? Apa si sapun. Prin spalare,bacteriile sunt indepartate in mare parte de pe pielea noastra. In timpul dintre spalari, ele se inmultesc. Cu cat trece mai mult timp intre spalari, cu atat avem mai multe bacterii din acestea pe piele si ca urmare riscam sa mirosim mai urat.
Specialistii sustin ca sapunurile antibacteriene sunt o masura prea drastica de igiena care face mai mult rau decat bine: pe langa bacteriile ce traiesc pe pielea noastra, sapunurile antibacteriene distrug si o serie de celule ale pielii noastre, lucru deloc imbucurator. Nu uitati ca existenta anumitor bacterii (chiar daca tindem sa zicem "of, bacteriile sunt un lucru rau") este necesarapentru pielea noastra. Ele regleaza anumite procese ale corpului. Sterilizarea excesiva nu e un lucru bun. De aceea unii sustin ideea ca sapunurile antibacteriene nu-s prea indicate in igiena bebelusilor. Ii sterilizeaza prea tare, iar sistemul lor imunitar nu mai intra incontact cu anumite bacterii si astfel sistemul imunitar nu dezvolta capacitatea de a lupta impotriva unor boli (ex: astmul si alergiile).
O soluţie alternativă sau mai bine de completare la apa cu săpun este oferită de produsul Aloe Ever-Shield produs de firma Forever Living Products.
Acesta a fost conceput ţinându-se cont de informaţiile postate mai sus şi de aceea nu conţine nici aluminiu şi nici parabeni. Faţă de un deodorant sau antiperspirant obişnuit, acesta conţine mult mai puţine chimicale. Iată lista completă de ingrediente: propilen glicol, apă purificată, stearat de sodiu, gel stabilizat de aloe vera barbadensis, triclosan şi parfum.
Cine doreşte să-şi procure acest deodorant o poate contacta pe D-na Dragomir Mariana, Senior Manager al firmei producătoare şi distribuitoare, la numărul de telefon: 0745 156774
Produsul nu se găseşte în magazine sau farmacii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
