Vizitati site-ul nostru:

miercuri, 1 iulie 2009

O lucrare prezentata la
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”
în cadrul
SESIUNII ANUALE DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE
CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ
STRATEGII XXI

SECURITATE ŞI APĂRARE
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Bucureşti, 17-18 aprilie 2008
Secţiunea 13
ACŢIUNI ENERGO-INFORMAŢIONALE
OBIECTIVAREA ŞI CUANTIFICAREA EFECTULUI HOMEOPATIC PRIN ANALIZA NONLINEARĂ COMPUTERIZATĂ (METATRON-OBERON)

Liana MĂRGINEAN
Ana Maria MĂRGINEAN
Carmen SFRÂNGEU
Iulian BUJOREANU
Elena Geanina ŢOPÎRLAN
Nonlinear Diagnosis Computer System uses the torsion method which at the moment is
one of the most advanced methods of diagnostics of the cellular magnetic fields. Unlike MRI and
computer tomography, the NLS-analysis does not need high intensity magnetic fields; it uses low
intensity fields with a low frequency similar to brain theta waves. The method was first used in
chemistry in order to identify complex chemicals and today is used as a diagnostic tool for the
human body. Although the homeopathic effect is well-known, still are doubts regarding the deep
mechanisms of its action. NLS analysis certifies the biofotonic theory proving the cromatic and
resonance corection of homeopathic remedy (order traphy).




Homeopatia este o medicină de tip holistic, care priveşte omul ca un întreg, corp fizic, emoţii (sentimente), raţiune (gânduri). Planul cel mai profund al fiinţei umane este cel mental (“la început a fost Cuvântul”se spune în Geneză), urmatorul este planul emoţional şi cel mai periferic este reprezentat de planul fizic.
Homeopatia a fost fondată ca o alternativă la metodele medicale convenţionale din vremea sa de către renumitul medic german Christian Samuel Friedrich Hahnemann la începutul secolului XIX. În 1810 a publicat prima ediţie a renumitului său manual ”Organonul”, scris într-un stil metodic şi aforistic, după modelul scrierilor lui Hippocrate. Esenţa metodei sale clinice este enunţată astfel: “Pentru a vindeca cu blândeţe, rapid şi permanent, alegeţi în fiecare caz de boală un remediu care poate produce el însuşi o afecţiune similară.” Homeopatia are drept principiu de bază similia similibus curentur, adică o boală poate fi vindecată dacă administrăm o substanţă (mult diluată şi potenţată) aceeaşi care a determinat simptomatologia. (Belladonna administrată în forma ei naturală de otravă din gardul viu ”umbra ucigătoare a nopţii” provoacă febră mare, stare de agitaţie, sete, iritabilitate, piele fierbinte, fierbinţeli însoţite de dureri în gât şi în urechi. Belladonna administrată în forma sa homeopată vindecă pacientul care are simptome similare, care este agitat, are febra mare, îi este sete, are fierbinţeli, este iritabil, cu durere inflamatorie în gât sau durere intensă în urechi). Principiile homeopatiei Sistemul de vindecare al lui Hahnemann este bazat pe legi şi principii demonstrabile din punct de vedere clinic.
Legile homeopate de bază sunt:
1.Legea Similariilor (Legea homeopată);
2.Legea dovezilor (testărilor);
3.Legea remediului unic;
4.Legea dozei minime (doza homeopată) şi Teoria dinamizării medicamentului (potenţă);
5.Legea direcţiei vindecării (Legea lui Hering);
6.Doctrina miasmelor;
7.Principiul Forţei Vitale.
1.Legea similariilor
Această lege formează cheia de bază a practicii medicale. Simptomele nu constituie boala, ele reprezintă mijloacele prin care organismul încearcă să-şi recâştige echilibrul fiziologic pierdut, adică homeostazia. Fiecare complex de simptome sau sindrom nu reprezintă boala ca atare, ci acţiunea mecanismelor de apărare mobilizate de organism pentru a contracara influenţa morbidă producatoare de boală fie că este datorat acţiunii bacteriilor, viruşilor, modificărilor atmosferice, poluarea mediului înconjurator, tulburărilor mentale, emoţionale şi altele. Suprimarea simptomelor (cunoscută sub numele de antipatie sau contrapatie) este unul din cele mai mari pericole pe care le prezintă medicina alopată.
2.Legea dovezilor
Testarea substanţelor pe voluntari umani sanătoşi pentru a determina imaginea lor simptomatologică totală, în scopul de a le folosi ca remedii pentru pacienţii cu simptome asemănătoare. Substanţele folosite au fost plante medicinale, substanţe minerale şi animale.
3.Legea remediului unic
Pentru o vindecare de durată a pacientului, medicul trebuie să prescrie un remediu unic care a dovedit la testare cea mai mare similitudine cu complexul de simptome al pacientului. Prin urmare, este nevoie de multă muncă, timp, energie, specializare şi dăruire din partea medicului pentru a identifica remediul corect. Aceasta se numeşte individualizare. În homeopatie fiecare pacient este tratat ca un individ unic şi aparte. Deşi boala pentru care diferiţi pacienţi consultă medicul poate fi aceeaşi, după semantica medicinei alopate, remediul homeopatic specific poate fi diferit pentru fiecare.
4.Legea dozei minime (doza homeopatică)
În homeopatie medicul trebuie să prescrie o doză minusculă pentru a nu produce o agravare a simptomatologiei pacientului. Acţiunea dozei minime este compatibilă cu legea Arndt Schultz, care afirmă ca dozele mici stimulează, dozele medii paralizează şi dozele mari ucid. Potrivit acestei legi acţiunea dozelor mici şi a celor foarte mari din aceeaşi substanţă asupra materiei vii este opusă.
5.Legea direcţiei vindecării (legea lui Hering)
În procesul de vindecare se observă că simptomatologia principală se îndreaptă de la centre funcţionale mai importante spre unele mai puţin importante din organism. Cu alte cuvinte, de la organele vitale spre piele şi în contextul mai larg al individului ca întreg, de la centrii mentali la cei emoţionali şi în final la cei fizici. Dacă se găseşte adevăratul similimum, simptomele se vindecă în conformitate cu cele patru legi de direcţie ale lui Hering: de sus in jos, dinăuntru în afară şi în ordinea inversă apariţiei lor.
6.Doctrina miasmelor
Pentru a explica trăsăturile eredo-familiale, Hahnemann a introdus miasmele: psora, sycosis şi syphilis. În cursul evoluţiei homeopatiei s-au mai descris şi alte miasme apărute în urma poluării atmosferice, a alimentaţiei nesănătoase (mulţi aditivi alimentari), a stressului. Unul dintre cei mai mari homeopaţi actuali
Dr.Rajan Sankaran descrie 9 miasme: acută, tifoidică, malarică, dermatomicotică, sicotică, cancerinică, tuberculinică, leprozică, sifilitică.
7.Principiul forţei vitale
În stare de sănătate, toate organele, ţesuturile şi structurile funcţionează astfel încât persoana nu este conştientă de ele. Forţa care generează aceste funcţii ale organelor se numeşte forţa vitală. În starea de boală, forţa vitală generată în organism cere ajutor producând senzaţii anormale în scopul de a-l avertiza pe
bolnav şi a-i furniza medicului semne şi simptome. Remediile stimulează capacitatea de aparare a organismului (forţa vitală), deci sistemul imun aflat în strânsă interconexiune cu sistemul neuroendocrin.

Complexul energetic al corpului uman
Corpul uman este un complex energetic care generează toate formele de energie obişnuite: electrică, magnetică, termică , cinetică şi electromagnetică care pot fi detectate prin diverse metode, una dintre ele fiind electoencefalograma.
Fiinţa umană este construită pe trei planuri sau câmpuri energetice:
a)Planul mental-spiritual
b)Planul emoţional-psihic
c)Planul fizic-material

Planul mental -spiritual
Includem latura spirituală a fiinţei umane la nivel mental deoarece ea permite evoluţia sau progresul şi există fie chiar numai ca “stare latentă” la toţi indivizii. Cu cât mai evoluat este individul, cu atât mai dezvoltat este aspectul lui spiritual. Când această spiritualitate se dezvoltă pe cale naturală şi sănătoasă, omul are un sentiment de umilinţă şi are o înclinaţie spre altruism. Un individ dezvoltat spiritual se bucură de un profund sentiment de linişte mentală.
Un alt aspect al planului mental, mai jos pe scară ierarhică decât cel spiritual include procesele de gândire-capacitatea de a compara, sintetiza, analiza, comunica percepe etc.
Pentru ca facultăţile mentale să fie considerate sănătoase trebuie să aibă urmatoarele calităţi:
1.Claritate
2.Coerenţă
3.Creativitate
O creativitate sănătoasă trebuie să fie motivată de două intenţii esenţiale:
1.Să servească individul prin satisfacerea necesităţilor proprii, lucru care să
ducă la evoluţia individului.
2.Să servească altora în acelaşi timp, cu aceleaşi obiective.

Planul emoţional-psihic
Planul emoţional este acea parte care generează şi înregistrează emoţiile. În măsura în care individul nutreşte sentimente pozitive putem spune că este sănătos din punct de vedere emoţional. Emoţiile constant pozitive sunt o imposibilitate, stările opuse, între care oscilăm, sunt parte a naturii tărâmului emoţional. La indivizii bolnavi, subconştientul este de obicei încărcat cu puternice impresii negative care pot controla şi manipula comportarea individului, în timp ce persoanele sănătoase au de obicei un subconştient ”curat“ şi ”uşor”ceea ce le conferă un mare grad de libertate.

Planul fizic
Corpul fizic este partea fiinţei umane căreia i s-a acordat până acum cea mai mare importanţă. A fost analizat, disecat în structurile sale anatomice şi fiziologice la un nivel fără precedent. Cercetările oamenilor de ştiinţă s-au concentrat asupra unor fenomene izolate-legături singulare într-un lanţ infinit de procese biologice şi nu a fost luat în consideraţie cum reacţionează organismul ca întreg.

Modul de apariţie al bolilor
Organismul răspunde instantaneu la o informaţie critică urmând o schimbare şi o rearanjare în vederea distrugerii, îndepărtării sau procesării acestui stimul. Din acest moment organismul nu mai poate fi schimbat prin acea informaţie sau stimul, atingându-se un punct de saturaţie. După apariţia acestui punct de sturaţie apar simptomele ca expresie a mecanismelor de apărare ( mecanisme de autoreglare).
O boală se manifestă doar dacă frecvenţa stimulului şi organismului coincid (susceptibilitate).
Din punct de vedere al frecvenţelor, cele mai înalte frecvenţe aparţin planurilor mentale, iar cele joase celor fizice, iar energia care este utilizată de toate planurile este Energia Univesală. Predispoziţia s-ar explica prin matrici energetice modificate, care generează vulnerabilităţi în diferite grade. Stimulii sau informaţiile pot fi pozitive sau negative, inducând fie evoluţie, fie degenerare.

Homeopatia susţine că din punct de vedere clinic:
a)Efectul terapeutic este modificat prin diluarea medicamentului;
b)Efectul terapeutic depinde de sucusiune sau tritutare;
c)Efectul terapeutic, pe o perioadă mai lungă, nu este o funcţie liniară, ci una
sinusoidală.

Legea ARNDT-SCHULTZ
Descoperirea de către Hahnemann a microdozei a fost examinată amănunţit de medicina convenţională şi numită ”Legea Arndt-Schultz”-care spune: la fiecare medicament, dozele mici stimulează, dozele medii inhibă, iar dozele mari ucid. Acum este cunoscută în biologie ca “Reacţie bifazică”, iar în farmacologie sub denumirea de ”Curba răspunsului în funcţie de timp”. Prepararea remediilor implică diluarea şi succesiunea. În practica homeopată, diluţiile folosite pot ajunge de la 1 la 100 urmată de mai mult de un milion de zerouri, de exemplu potenţele 1M.
Corespunzator Ipotezei lui Avogadro, numarul lui Avogadro este: 1gm greutate moleculară=6,02x12\23 molecule. 1 soluţie molară=6,02x10/23 molecule/litru
La diluţiile peste 24d sau 12c există o probabilitate mică ca măcar o moleculă a medicamentului să fie prezentă în eşantion şi totuşi s-a observat la aceste diluţii un răspuns clinic extrem de puternic.

Ipoteza solventului reglat
Aceasta este ipoteza cercetătorului australian Callinan pentru a explica acţiunea potenţelor. Medicamentele acţionează asupra membranei celulare prin mijloace chimice şi fizice. Anumiţi receptori ai medicamentelor se ştie că se află pe membrana celulară. Multe remedii homeopate s-ar putea să acţioneze la acest nivel. Baza teoriei receptorului este modelul “lacăt şi cheie” pentru a explica acţiunea enzimelor. Se consideră că receptorii apar în doua zone principale:
a)Membranele celulare, ca parte constitutivă a stratului dublu de fosfolipide.
b)La nivelul enzimelor care sunt şi proteine şi au un nivel calitativ activ.

Teoria perturbarii moleculare
Aceasta teorie care aparţine lui Belleau (1965) susţine că medicamentele şi substanţele asemănătoare pot forma un complex “lacăt-cheie” în zona de reglare a proteinei receptoare şi că această combinaţie modifică macro-moleculele dintr-o stare de repaus în una cu o configuraţie schimbată în care devine o enzimă eficientă. Interacţiunea receptor- medicament poate modifica configuraţia proteinelor, dar mai poate modifica structura apei ce înconjoară şi penetrează proteina, având efecte pronunţate asupra formei şi activităţii enzimelor. Este necesar ca o proteină să fie flexibilă pentru a acţiona eficient ca enzimă sau receptor de medicamente. S-a descoperit că această flexibilitate este mult modificată de variaţiile structurii apei. Structura apei este puternic modificată în remediile homeopatice de potenţa înaltă. Chiar dacă nici un medicament nu este prezent, metodele rezonanţei magnetice nucleare arată că transmiţătorul s-a schimbat fizic, iar această modificare poate fi transferată în fluidele din corp. În diluţiile scăzute, unde există cantităţi semnificative de medicamente, modificările structurilor proteinelor în enzime se fac în principal prin interacţiunile receptormedicament.
Moleculele remediului pot fi energizate prin sucusiune, proces de mare importanţă în diluţiile înalte. Sucusiunea produce ruperea cristalelor de apă şi stabilirea noilor structuri de hidratare care sunt mai stabile şi păstrează mai bine conţinutul informaţional al substanţei dizolvate. Aceasta pare să fie baza energizării potenţelor înalte în homeopatie. În procesul diluţiei şi sucusiunii medicamentelor, se pare că informaţia este transferată de la medicament la structura solventului.
Formarea structurilor stabile de apă în mediul unei proteine globulare are efecte puternice asupra funcţionării acesteia. Proteinele sunt capabile să conducă impulsurile energiei din punct în punct în matricea lor, iar aceste impulsuri iau forma de undă de şoc ce trec prin proteină. La baza acestui efect stă mecanica cuantumului molecular, care descrie fazele vibratorii permise moleculelor înaintea dezintegrării.

Teoria biofotonică (Traian Stanciulescu-2005)
Un remediu homeopatic poate fi asimilat cu funcţia de rezonator biofotonic, având funcţie dublă:
Funcţie energetică: stimulează –livrează, prin mecanism de rezonanţă, energia interna a sistemului receptor şi activează procesul de regenerare.
Funcţia informaţională: joacă rol de sistem disc capabil să amintească organismului bolnav care şi-a pierdut memoria câmp (memoria matriceală) softul original.
În cazul utilizării remediilor complexe homeopatice se dă ocazia organismului să-şi aleagă frecvenţa specifică pentru vindecare.

Teoria cuantică a informaţiei
Din îmbinarea teoriei informaţiei cu teoria cuantică a rezultat teoria cuantică a informaţiei (ex. van Hoven 1982 teoria cuantumului entropic care stă la baza apariţiei tehnologiilor torsionale de analiză non lineară a sistemelor cu aplicaţie în geofizică, astronomie, meteorologie, macroeconomie, medicină). Teoria cuantică
modernă a câmpurilor bazată pe o dialectică complexă, prin extinderea modelului newtonian, postulează conceptele de simetrie şi interacţiune cu rol armonizant care au model matematic (algebra Lie). Această analiză non- lineară are la baza teoria cuantumului entropic parte din teoria informaţională dezvoltată de T. Van Hoven .
Metatron este un generator non-linear cuantic de oscilaţii electromagnetice ce interferează cu biocâmpul informaţional al creierului, al cărui inventator este Academicianul V.I. Nesterov, Preşedintele Academiei Internaţionale de Analiză Nonlineară. În urma interacţiunii câmpurilor magnetice de slabă intensitate cu
structurile organice, acestea din urmă intră într-o stare metainstabilă (ca urmare a modificării la nivel cuantic a structurilor de spin ale electronului). Răspunsurile vibraţionale recepţionate de aparat sunt transformate în “imagini’’ digitale energetice tetradimensionale (holograma neurală). Această investigaţie adaugă şi elementul timp realizând o scopie 4D „virtual NLS-Scopy” fiind posibilă evaluarea dinamică a gradientului entropic şi a tendinţei sale evolutive pe baza metodei “pattern-urilor’’.
Rezonanţa reprezintă un fenomen inteligent prin care se realizează o comunicare bilaterală între sisteme asemănătoare cu posibilitatea transferului de informaţie, materie şi energie. Astfel se realizează comunicarea şi în cadrul sistemelor vii.
Inducţia prin rezonanţă presupune preluarea amprentei sistemelor celor mai coerente şi organizate de către sistemele cu o entropie crescută (ierarhia acceptată).

Relaţia Om-Univers
Omul este rezultanta firească a unui proces autorestructurant fiind nu centrul, ci o verigă a realităţii ce-l înglobează, un participant la structura dinamică şi evolutivă a Universului într-o realitate multidimensională. Vindecarea unui asemenea sistem multidimensional presupune schimbarea paradigmei carteziene a modelului de sănătate şi boală. Starea de sănatate şi de boală nu se pot rezuma la structura anatomică şi fiziologică, ci şi la structura dinamică complexă şi interacţiunile câmpurilor energetice interconectate şi a modelelor informaţionale. Sănătatea este eliberarea de durere în corpul fizic, stare de bine general; eliberarea de pasiune pe plan emţional, având ca rezultat o stare de calm şi seninătate; şi eliberarea de egoism în sfera mentală, având ca rezultat final unificarea totală cu Adevărul. (G. Vithoulkas-laureat al premiului Nobel pentru Medicină Alternativă.) Efectul homeopatiei, care participă la corectarea relaţiei Om-Univers, poate fi cuantificat cu ajutorul aparatului Metatron-Oberon. Alegerea similimum-ului este facilitată de testarea prin NLS, amprenta energetică a remediului anulând amprenta bolii.

Caz clinic:
“Thuja este un remediu puternic sicotic. Una din principalele sale indicaţii este sentimentul de fragilitate, sentimentul că este gingaş-un sentiment de slăbiciune interioară. Pe plan emoţional acest sentiment de fragilitate se manifestă prin teama de a nu-şi pierde reputaţia în societate. Persoana crede că are o anumită
imagine în societate, ca fiind o persoană religioasă, integră din punct de vedere moral, curată, onestă, lipsită de slăbiciuni umane cum ar fi necinstea, tentaţiile sexuale etc. Înfăţişează o imagine elevată a proprie persoane şi se teme că orice mică scăpare din partea sa ar putea dezvălui adevărata sa faţă sau partea lui proastă, pe care a încercat să o ascundă. Pe plan fizic avem înţepenire, care este o manifestare a fixităţii. Sunt friguroşi şi le place să facă baie în apă fierbinte”.
Sufletul remediilor
Se observă cum în urma administrării remediului homeopat, Thuja-arborele vieţii, entropia scade favorizând, prin ordine, vindecarea.

În loc de concluzii:
Întunericul sau absenţa luminii înseamnă ignoranţă. Din acel necunoscut absolut, caracterul suferinţei (pacientului) iese la lumină prin observaţie şi informaţie, devenind în cele din urmă limpede ca şi lumina zilei, ajungându-se astfel la conceptul remediilor.”


Lucrare preluata din Colectia UNAP Carol I
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”
BUCUREŞTI, 2008

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu